Casa Gheorghe Tătărescu din București: memoria unei elite interbelice și transformarea în EkoGroup Vila

Într-un oraș unde arhitectura se întrepătrunde cu istoria zbuciumată a României, Casa Gheorghe Tătărescu se înalță nu doar ca o construcție, ci ca un martor tacit al mecanismelor puterii și al subtilităților relațiilor dintre politică, cultură și familie. Această vilă cu o prezență discretă, amplasată pe Strada Polonă nr. 19, a fost martoră a multiplelor faze ale vieții interbelice și postbelice, reflectând în fiecare detaliu arhitectural nu doar gusturile epocii, ci și etica unui exercițiu al puterii marcat de reținere și echilibru delicat.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședință a prim-ministrului la EkoGroup Vila, spațiu al continuității culturale

Gheorghe Tătărescu, figura complexă a politicii românești interbelice, nu este redus aici la o simplă biografie, ci este însoțit de spațiul care i-a găzduit atât viața privată, cât și influența publică. Reședința sa bucureșteană, modestă ca scară, dar nu și în semnificație, a devenit printr-un parcurs de decenii – cu rupturi istorice severe și restaurări atente – actualul EkoGroup Vila, un cadru cultural care păstrează memoria arhitecturală și socială a elitei interbelice fără a o idealiza sau a o cosmetiza.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Născut în 1886, Gheorghe Tătărescu rămâne o personalitate emblematică a României moderne, dar suficient de controversată pentru a evita mitizările facile. Primele sale preluări de măsuri, din perioada studenției la Paris, relevă o preocupare profundă față de natura reprezentării politice și de calitatea democrației, cu o critică acerbă la adresa practicilor electorale. Prim-ministru în două mandate complicate (1934–1937, 1939–1940), a traversat fazele tensionate dintre voința democratică și ascensiunea autoritarismului regal, între criza cruntă a pierderii teritoriilor și transformările geopolitice care au zguduit Europa.

În interiorul Partidului Național Liberal, se poziționează între taberele „tinere” și „bătrâne”, reflectând mai mult diferențe strategice și de raportare la regele Carol al II-lea decât simpla apartenență generatională. Postbelic, deși demersurile sale de a reconfigura scena politică și relația României cu Uniunea Sovietică sunt notabile, mandatul său se încheie în plină prăbușire: demiterea și marginalizarea politică întind o umbrelă sumbră și asupra memoriei sale.

Casa ca extensie a vieții publice și private: un spațiu al puterii moderate

Reședința de la Polonă 19 nu vrea să se impună prin dimensiuni ample sau manifestări arhitecturale ostentative. Dimpotrivă, casa vorbește prin proporțiile sale moderate, prin eleganța discretă și prin definirea spațiilor care comunică o etică a responsabilității și a controlului. Intrarea în biroul de prim-ministru, situat la entre-sol pe o latură laterală a clădirii, este un gest simbolic care nu exagerează autoritatea funcției publice. Biroul redus ca dimensiuni, cu o sală de așteptare modestă, oferă o lecție de rezervă și armonie între viața de stat și intimitatea familială.

Acest echilibru se extinde asupra întregii case, unde lumina naturală și deschiderea spre o grădină peisageră pregătită cu minuțiozitate aduc o senzație de calm și continuitate. Interiorul evită coridoarele inutile și se concentrează pe spații aerisite, concepute pentru a susține atât reprezentarea cât și traiul cotidian.

Arhitectura Casei Tătărescu: dialogul dintre Mediterana și neoromânesc în viziunea lui Zaharia și Giurgea

Casa reprezintă un exemplu remarcabil de arhitectură interbelică bucureșteană în care stilul mediteranean și elementele neoromânești se împletesc subtil. Proiectul inițial al lui Alexandru Zaharia se refinează prin contribuția asociatului său, Ioan Giurgea, între 1934 și 1937. Această colaborare aduce o coerență care se reflectă în fațadele cu portaluri inspirate de tradiția moldovenească, coloanele filiforme tratate diferențiat, dar armonizate într-un ansamblu viu, și în evitarea unei simetrii prea rigide care ar fi rigidizat compoziția.

Nu doar arhitectura definește acest spațiu, ci și inserțiile artistice. Șemineul, realizat de Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și prietena aproapiată a Arethiei Tătărescu, devine un simbol estetic major, învelit într-o absidă ce evocă identitatea națională, o inovație preluată apoi de alți arhitecți notorii. Ancadramentele ușilor, tot opera Miliței Pătrașcu, păstrează un echilibru între modernismul tempera și elementele neoromânești, fără a aluneca în pastişă.

• Parchetul din stejar masiv, cu esențe variate și finisaje de excepție
• Feroneria din alamă patinată, inspirată de orfevrăria medievală transilvăneană
• Accente decorative caligrafiate cu rigurozitate în detaliu

Toate acestea construiesc un univers arhitectural în care casa își afirmă rolul de spațiu al echilibrului și al responsabilității, reflectând atât gusturile epocii, cât și filosofia locuirii lui Gheorghe Tătărescu.

Arethia Tătărescu: cultură și discreție în umbra elitei politice

Puțin mediatizată, Arethia Tătărescu a fost însă un pol cultural important în viața familiei și a spațiului. „Doamna Gorjului” a acționat ca o veritabilă mecanică a redresării culturale prin implicări în societăți de binefacere și în revitalizarea meșteșugurilor oltenești. Este în felul său o întregratoare între clasic și modern, sprijinind proiecte artistice precum ansamblul brâncușian de la Târgu Jiu.

Colaborarea dintre Arethia și Milița Pătrașcu, precum și supravegherea atentă a planurilor arhitecturale, au garantat coerența întregii reședințe, evitând derapajele spre opulență sau gratuitate. Casa nu este doar a lui Gheorghe Tătărescu, ci și o expresie a sensibilității și gustului soției sale, care a vegheat asupra instaurării echilibrului estetic și funcțional.

Ruptura comunistă și declinul simbolic al Casei Tătărescu

Odată cu schimbarea regimului, același spațiu se află într-un paradox dramatic: devine, din „casă a puterii moderate”, o victimă a procesului de demolare simbolică a elitei interbelice. Din 1950, după arestarea lui Gheorghe Tătărescu și dispariția sa fizică în 1957, locuința este preluată de regimul comunist, pierzându-și statusul și funcția originară.

Naționalizarea și transformarea în spațiu administrativ sau colectiv au acutizat pierderea sensului, iar lipsa unei politici pentru conservarea patrimoniului a contribuit la degradarea subtilă, dar constantă, a casei. Finisajele originale au fost supuse unor reparații neadecvate, iar grădina care odinioară sugera amintiri mediteraneene a fost minimalizată.

În acest cadru, Casa Tătărescu rămâne un simbol al rupturii dintre trecut și viitor, între memoria elitei și noua ordine, neavând în această perioadă un narator care să-i revendice identitatea.

Intervenții post-1989: controverse și primul pas spre reabilitare

După căderea comunismului, destinul imobilului reflectă haosul și conflictele inerente tranziției. Dinu Patriciu, fost proprietar și arhitect, desfășoară intervenții majore în interior, modificând compartimentări și finisaje originale, ceea ce a generat numeroase critici în special din partea arhitecților și istoricilor de artă.

Mai mult, transformarea temporară în restaurant de lux a născut un contrast dur cu spiritul unei case menite pentru echilibru și discreție – gest ce a fost adesea perceput ca o folosire neadecvată a patrimoniului în favoarea consumului conspicuos.

Ulterior, o firmă britanică a preluat clădirea, demarând un proces riguros de refacere la planul inițial al arhitecților Zaharia și Giurgea. Astfel, chiar dacă recuperarea nu a fost totală, s-a realizat o restaurare atentă a proporțiilor, materialelor și relației spațiale între interior și grădină.

Este o poveste care reflectă, în mic, lupta societății românești cu moștenirea elitei interbelice și memoria sa complicată.

EkoGroup Vila azi: prelungirea responsabilă a unui parcurs istoric

În prezent, imobilul cunoscut drept Casa Tătărescu a căpătat o nouă viață sub denumirea EkoGroup Vila. Nu o rebranduire superficială, ci o reafirmare a importanței culturale a acestui loc care continuă să comunice între trecut și prezent, în spațiul cultural contemporan.

Accesul publicului este posibil, dar controlat, prin bilet disponibil în platforma iabilet.ro, ceea ce subliniază respectul față de natura patrimoniului și nevoia de conservare a atmosferei originare. Vila nu este muzeu, nici simplu obiectiv turistic, ci un spațiu viu, adaptat epocii noastre fără dezintegrări inutile.

Astfel, vizitatorii pot descoperi detaliile arhitecturale, amprenta artistică a Miliței Pătrașcu, precum și povestea unei familii și a unei epoci traversate de tumult politic, dar cu valori expresive prin arhitectură și cultură.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician, twice Prime Minister between 1934–1937 and 1939–1940, a prominent figure within the National Liberal Party, who played a central role in Romania’s interwar and immediate postwar political landscape.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu, the politician, is distinct from Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), the 19th-century Romanian academic painter.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  The villa exemplifies an early synthesis of Mediterranean and Neo-Romanian styles, designed primarily by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, integrating balanced proportions and symbolic references to traditional Romanian motifs.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, wife of Gheorghe Tătărescu, significantly influenced the house as a cultural patron and caretaker of its aesthetic coherence, collaborating closely with artists such as sculptor Milița Pătrașcu and ensuring the residence reflected refined but restrained values.
• What is the function of the building today?
  Today, the building operates as EkoGroup Vila, a cultural venue that preserves and activates the historic space with controlled public access, maintaining the villa’s architectural integrity and historical significance.

Explorarea Casei Gheorghe Tătărescu nu este doar o călătorie arhitecturală, ci o incursiune în complexitatea istoriei politice și culturale românești a secolului XX. Prin acest spațiu, memoria nu cade pradă uitării sau idealizării, ci conversației și reflecției meditative. Invităm astfel cititorii să pătrundă într-un loc în care timpul se aşterne în detaliu și în volumetrie, în accesul discret al biroului premierului, în șemineul brâncușian, în grădina ascunsă de zgomotul orașului.

Vă încurajăm să cunoașteți această vilă cu rădăcini adânci, să-i înțelegeți povestea și să participați la viața culturală pe care EkoGroup Vila o desfășoară cu respect față de trecut și cu angajament față de prezent.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private sau pentru mai multe detalii și disponibilitate.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.